Intalni i cu omul vie ii sale, Intalnirea Internationala Oameni si religii - Bucuresti - Pacea este numele lui Dumnezeu


Matei 22, Psalmistul spune că Domnul nu abandonează viața noastră în mormânt, prin aceasta prefigurând învierea. Mă nasc mai înainte nu existamtrăiesc — și în viață niciodată nu trăim unde ne aflăm, ci suntem mereu altundeva, în amintirile trecutului sau în proiectele de viitor — murim, deci nu mai suntem, și apoi?

Noi am vrea să avem să posedăm începutul și sfârșitul vieții noastre, pentru a avea în mâinile noastre sub control viața. Avem senzația că viața e destinată pierzaniei, nimicului, și suntem conștienți că suntem muritori. Deci, ce sens are viața noastră? Ecclesiastul și acest fapt îi dăunează: faptul că omul e conștient de limitele sale și de cea absolută, moartea… Aceasta e problema de fond… Iar învierea e centrul revelației creștine: tot creștinismul pornește de la învierea lui Cristos, ca anticipație a învierii noastre; învierea lui Cristos face viața noastră să fie nouă, să nu mai fie destinată morții, ci să fie un imn, o odă adusă vieții.

Matei 22,23-33

Dacă citim Biblia din această optică, vom vedea că de la Geneză la Apocalipsă, întreaga Biblie e un imn adus vieții; de la Dumnezeu care creează și vede că e bun — apoi tot ceea ce se întâmplă în mijloc sunt multe lucruri, chiar și urâte — iar, la urmă se descrie întâlnirea cu Domnul, în plinătatea vieții fără limite… Acest fapt viața nemuritoare răspunde și marii dorințe a omului, dar este dezmințit de experiența pe care o avem în viața pământească… Așadar, cu ajutorul textului biblic, vom vedea ce înseamnă învierea și ce înseamnă pentru noi, azi, a trăi învierea.

Să ținem cont că acest pasaj urmează — la fel ca toate — imediat după cel de dinaintea sa, și stă imediat înainte de următorul… Textul anterior ne invita să-I dăm lui Dumnezeu ceea ce este a Lui. Dacă puterea Cezarului e intalni i cu omul vie ii sale violentă și știe să dea moartea, puterea lui Dumnezeu este cea de a da viața; iar învierea înseamnă a-I da lui Dumnezeu ceea ce este a lui Dumnezeu: este comuniunea plină cu El; este omul restituit Realității sale, Realității al cărui chip este.

Pericopa următoare va conține porunca iubirii: cu alte cuvinte, tocmai în iubire trăim deja acum viața veșnică, aceea care învinge moartea. Se citește Mt. Primul s-a însurat şi a murit, dar nu avea urmaşi şi a lăsat soţia fratelui său. Dumnezeu nu a creat moartea! El a creat totul pentru viață. Însă dacă a trebuit să creeze ceva care nu e Dumnezeu — pentru că Dumnezeu există deja, nu mai poate fi creat un altul — trebuia să-l creeze finit, limitat, pentru că infinit este numai El; deci trebuia să aibă un început și un sfârșit… Însă începutul și sfârșitul, nașterea și moartea nu sunt locul nimicului său, al distrugerii omului, ci locul comuniunii cu Începutul cu Izvorul vieții.

Moartea — limita — așa cum noi o trăim, adică în mod tragic, se datorează faptului că noi nu acceptăm că avem un început și un sfârșit, ca fiind o comuniune cu Viața; nu acceptăm că suntem creaturi și fii. Și de aceea, întreaga viață căutăm cu disperare să ne salvăm de moarte; să ne salvăm pe noi înșine. De aceea căutăm să adunăm să strângem, să acumulăm viață, crezând că viața înseamnă bunurile dobândite… Și atunci ne sacrificăm închinăm, jertfim viața strângerii bunurilor; facem să moară o mare parte din oameni, pentru că noi strângem intalni i cu omul vie ii sale pentru noi, și astfel, și noi murim adunând tot mai mult, sufocați de bunurile pe care le adunăm… Dar pentru că bunurile nu sunt îndeajuns, noi vrem să ne garantăm viața posedând persoanele care reprezintă viața umană.

Însă nu ne Descriere Funny pentru site ul de dating seama că posedând persoanele îl distrugem pe celălalt și ne distrugem și pe noi înșine ca persoane. Dar primele două nivele nu ne satisfac deplin. Atunci vrem să-L posedăm pe Dumnezeu, Izvorul vieții. Căci noi nu realizăm că Dumnezeu e dar, iar darul nu-l putem poseda.

Așadar, problema este aceea de a ieși din minciuna de la început, care nu ne lasă să ne concepem pe noi înșine — viața noastră — ca dar. Iar darul întotdeauna e comuniune cu Acela care dăruiește. Și cine m-a dăruit pe mine, mie? Dumnezeul celor vii. Iar limita mea este locul acestei relații, pe care o trăiesc deja acum, în iubire. Dar de ce să îmbătrânim? Atunci ar fi mai bine să ne sinucidem toți, cât suntem încă tineri… Însă nu, pentru că e frumos să trăim, e minunat să devenim bătrâni, să creștem… va fi frumos să murim, întâlnind îmbrățișarea lui Dumnezeu, întâlnindu-L pe El.

Dacă nu, înseamnă că Dumnezeu a greșit totul… Mai mult, Dumnezeu ar fi rău, fapt care-i absurd! Cel puțin dacă nu am ști acest adevăr… Tragedia morții derivă de la minciuna înșelăciunea șarpelui. În 1 Cor. Așadar, saduceii sunt materialiștii din acea epocă. Tender Dating Agency aspectul materialismului ei ne sunt similari… Saduceii judecau astfel: e adevărat că Dumnezeu ne-a binecuvântat, însă binecuvântarea lui Dumnezeu înseamnă să avem mulți bani și multe pământuri… Și nu credeau în Înviere… Credința în Înviere — în Biblie — apare, răsare foarte lent… În mod clar apare numai în Daniel și în 2Macabei, pentru că Învierea este orizontul ultim al făgăduinței lui Dumnezeu… Intalni i cu omul vie ii sale, în Israel se naște astfel: dacă Dumnezeu este prietenul meu, aliatul meu, un aliat nu poate permite ca eu să fiu biruit învins.

Dar adevărul este că eu sunt învins de moarte. Dar atunci Dumnezeu m-ar pierde.

Ioan 4,4-12

Atunci nu s-ar mai ține de cuvânt nu și-ar ține făgăduințele, nu ar mai fi de încrederenu ar mai fi prietenul meu… pentru că un prieten face tot ceea ce poate pentru prietenul său, pentru aliatul său. Deci, învierea e văzută intuită, înțeleasă nu cu ajutorul marilor cugetări se pot face și acesteaci este intuită în baza experienței de prietenie cu Dumnezeu care nu poate permite — dacă eu sunt prietenul Său, iar El trăiește — ca eu să mor… El este dătătorul vieții… Așadar, credința în înviere izvorăște din experiența legăturii pe care poporul o are cu Domnul.

În acea vreme numai saduceii nu credeau în înviere… Însă fariseii și toate celelalte grupuri credeau în înviere… Prin înviere nu înțelegem nemurirea sufletului, care-i o altă problemă! Trupul moare… Iar învierea este a trupurilor! Problema este: acest trup, această lume se sfârșește sau are un sens, un cuvânt profund? Învierea nu are nici-o legătură cu reîncarnarea… Căci reîncarnarea înseamnă: ești penalizat să trăiești încă o dată, până când nu vei fi atât de bun încât să-ți pierzi trupul.

Învierea nu-i nici reînsuflețirea unui cadavru: nu înseamnă că intalni i cu omul vie ii sale om se reîntoarce la viața sa de dinainte de moarte… Învierea e înțeleasă privită și poate fi pricepută mai bine din povestirile despre Cristos înviat, ca fiind acea comuniune cu Dumnezeu la care întreaga creație este destinată: creația vine de la Dumnezeu și se reîntoarce la Dumnezeu, prin intermediul libertății omului.

Cu alte cuvinte, în ziua a șasea e creat omul, Gex femeie datand prin libertatea omului, toate celelalte cinci zile ale creației se reîntorc în Dumnezeu. Acest adevăr îl spune Pavel în Rm. Aceeași materie, chiar rămânând la fel, poate fi în totalitate diferită, în funcție de forma pe care o are… Altfel spus, elementul calciu din piatră este un mineral; elementul calciu din iarbă e un vegetal, intalni i cu omul vie ii sale tot calciu este, dar e diferit, adică are o altă structură; elementul calciu prezent în oaia care mănâncă iarba, e animal, iar în om, care mănâncă oaia, devine uman… Iar în omul care trăiește în Spirit Sfânt, același calciu are un rol divin, adică omul trăiește viața sa concretă în Spiritul lui Dumnezeu care-i Iubire, bucurie, lumină și viață.

Deci, prin om, întreaga intalni i cu omul vie ii sale va trăi prin în iubirea lui Dumnezeu se va hrăni cu iubirea Domnuluipentru că omul reunește totul, trăiește totul precum un dar de iubire. Și, astfel, totul este recondus la Dumnezeu prin libertatea noastră.

De fapt, prin libertatea noastră, întreaga creație se reîntoarce să fie fiul lui Dumnezeu. Acesta-i sensul învierii: e Dumnezeu care este totul în toate!

DARURILE PE CARE LE PRIMEȘTE OMUL DIN ÎNTÂLNIREA CU DOMNUL HRISTOS

Este creația care se reîntoarce la începutul izvorul ei, dar fără să se distrugă; se reîntoarce la izvorul vieții intalni i cu omul vie ii sale libertatea omului, care-i libertatea de a iubi, care-l face similar cu Dumnezeu; mai mult, îl face Dumnezeu, pentru că Iubirea este Dumnezeu.

Așadar, învierea reprezintă îndumnezeirea creației și nu distrugerea sau anularea creației. Acesta e marele mister al universului, având o strânsă legătură cu libertatea noastră și cu responsabilitatea noastră de fii! De unde deducem acest adevăr? Din Biblie, pentru că-i foarte evident. Dacă un om gândește cât de cât, pricepe că un inginer, spre exemplu, nu se distrează să creeze lucruri inutile sau dăunătoare, ca mai apoi să le distrugă… sau să tortureze animalele… Deci, cum putem crede că Dumnezeu s-ar distra să tortureze oamenii?

Dacă ar face așa, ar trebui imediat să-L ucidem… Căci un astfel de dumnezeu, nu ar fi Dumnezeu! Ci ar fi răul, dar răul nu există, căci răul este doar negarea binelui… Altfel spus, și din punctul de vedere al rațiunii, e logic că dacă Dumnezeu a creat ceva, cel puțin să fie și El rațional precum noi; ca El să dea un sens lucrurilor pe care le-a creat… Spre exemplu, dacă omul dorește să mănânce, să existe hrana, căci altfel nu ar exista dorința de a mânca… Dacă omul are dorința de a depăși moartea, de a iubi, iar în interiorul său are o făgăduință o promisiune după fericirea deplină, este rațional ca să existe obiectul obiectele dorinței omului… Căci altfel, nu ar exista nici dorințele omului… Nu dorința creează obiectul, ci obiectul realitatea existentă creează dorința!

Cu alte cuvinte, nu înseamnă că foamea creează hrana; ci dacă există foame, în mod automat trebuie să existe hrana, căci altfel nu ar exista foamea… Așadar este deosebită diferită hrana de foame… Dar nu ar exista foame, dacă nu ar exista hrana. La fel, omul intalni i cu omul vie ii sale ar fi om, dacă nu ar avea dorința după sens, sau însemnătatea vieții sale.

Moartea este sfârșitul oricărui sens: este nimicul, lipsa de sens non-sensul. Prin urmare, dacă totul s-ar sfârșit cu moartea, ar fi fără sens însuși omul.

cea mai bună aplicație de sex local

Și acest fapt e foarte dăunător, pentru că a trăi fără o perspectivă, fără un orizont, înseamnă a nu trăi. Și mereu trăim timpul de față timpul prezent netrăind niciodată în prezent, adică noi nu trăim… vv. Această povestire face referire la istoria lui Tobit și Sara, căreia i-au murit precedenții șase logodnici și se referă și la legea leviratului din Deut.

Căci era foarte important să aibă descendența, în special pentru saducei, intalni i cu omul vie ii sale vederea moștenirii pământului… Saduceii erau devotați unor legi, dar pe altele le respectau mai puțin… Așadar, povestind această pildă este ca și cum ar spune: să presupunem că există învierea, atunci această soție a cărui soț va fi după înviere? Moise a spus că bărbatul trebuia să se căsătorească doar cu o femeie, dar aceasta ar fi soția a șapte bărbați, fapt care e în contradicție cu Biblia, deci învierea nu există… Această povestire nu vrea să fie vreo probă, ci dorește numai să ridiculizeze… v.

Spre deosebire de animal, omul se poate înșela, pentru că e inteligent. Cuvântul inteligent derivă de la intus-legere, adică a citi în interior. Omul este cel care-i capabil să facă o citire o interpretare simbolică a faptelor evenimentelor ; adică e capabil să citească să vadă în interiorul faptelor altceva, diferit de ce este evident… Mă explic… Ce este Biblia? Este o citire, o interpretare simbolică a tot ceea ce a fost creat și intalni i cu omul vie ii sale tot ceea ce se întâmplă.

Ce este lumea? Este darul lui Dumnezeu pentru om! Ce este omul? Este creatura lui Dumnezeu, iubită de Dumnezeu, creată în ziua a șasea, pentru a ajunge la ziua a șaptea. Ce este istoria? Întreaga Biblie este o interpretare a istoriei lui Israel ca fiind locul acțiunii lui Dumnezeu, pentru a mântui a salva omul. Căci realitatea nu-i ceea ce este. Ci este mult mai mult! Realitatea este ceea ce tu înțelegi! Mă explic: dacă există un măr care ne cade în cap, realitatea ar fi, după noi, mărul care cade în cap… Însă, nu!

Newton află ceva mult mai interesant. De ce? Pentru că e un om. El știe interpreta mărul care cade în cap, și inventează ceva util… Cu alte cuvinte, omul este cel care e capabil să citească, să interpreteze dincolo de realitate insus-leggere, a înțelege în interiorprecum se interpretează în sfera fizicii, așa se poate interpreta în relațiile umane… Spre exemplu: un trandafir dăruit, ce este?

E ceva precis… Nu-i doar un trandafir de mâncat, așa cum îl percepe o capră… La fel, întreaga istorie și toate relațiile umane sunt capacitatea de citire, de interpretare… Iar tu devii după cum interpretezi realitatea… La fel, hrana și sexul pentru om nu au același rol precum intalni i cu omul vie ii sale cazul animalului: hrana pentru conservarea individului, iar sexul pentru conservarea speciei… În cazul omului, hrana și sexul sunt un simbol: reprezintă comuniunea, iubirea, dăruirea, relația… Toate acestea sunt date de capacitatea simbolizatoare a omului; dacă nu dă această interpretare, omul se înșală; decade, se precipită la un nivel inferior, la cel animal, spre exemplu… Aceasta e prima înșelare amăgire : a nu se înțelege percepe, vedea pe sine și creația, ca fiind un dar al lui Dumnezeu.

Cinci lucruri despre moarte, din perspectivă științifică

Ce exista mai înainte de mine? Trebuie să o înțeleg precum ceva insuficient o limită, o lipsăsau să-i dau o interpretare simbolică și atunci o percep ca fiind un loc de comuniune, de iubire? Dacă citesc limita mea precum o insuficiență o lipsă, un defectmă închid în mine, mă neliniștesc intalni i cu omul vie ii sale lungul întregii vieți, acopăr limita mea, lipindu-l pe celălalt de limita mea, pentru că vreau să-i răpesc lui ceva ce eu nu am… și astfel se creează întreaga istorie a violenței.

Sau accept limita mea, dar nu ca o limitare, ci precum o comuniune, un raport, un ajutor. Și acesta e divinul, e simbolicul care ne face oameni.

femei care cauta iubiti šid

Fapt pentru care din homo homini lupus est omul este lup pentru om devenim homo homini Deus omul este dumnezeu pentru om. Iar înșelăciunea stă în a nu înțelege acest adevăr… Acest adevăr derivă din Biblie. Cu alte cuvinte, întreaga Biblie și întreaga înțelepciune nu-s nimic altceva decât a intui acest sens profund al realității.

Planul salvării

Oare înseamnă că un om nu-și va mai recunoaște soția, sau pruncii, sau părinții? Îi va recunoaște!

barbati din Constanța care cauta femei frumoase din Sighișoara

Problema este alta: învierea înseamnă a fi pentru totdeauna cu Domnul; cu Domnul vieții, cu Cel care m-a iubit și s-a dat pe Sine pentru mine! Și raportul bărbat-femeie, la fel ca oricare altă relație, nu este nimic altceva intalni i cu omul vie ii sale un semn al relației om-Dumnezeu.

Iar, în realitate, noi suntem chemați să avem același raport al cuplului iar acest raport este doar un semn pe intalni i cu omul vie ii sale omul îl are cu Dumnezeu. Realitate este că fiecare om este cealaltă parte a lui Dumnezeu. Iar învierea este unirea, căsătoria cu cealaltă parte; unirea cu țelul suprem al dorinței omului, dorință care este a-L vedea pe Dumnezeu, a-L întâlni pe El și a întâlni plinătate și fericirea. Prin urmare în sfera învierii nu mai are sens a lua soție sau soț, în sensul de a reproduce specia… pentru că omul nu are specie, ci este un absolut; în sfera învierii deja va întâlni absolutul.

Acesta e și sensul celibatului în Biserică: se mărturisește că viața omului este autosuficientă, pentru că în sine este autosuficientă nu de unul singur, ci pentru că fiecare om este relația cu absolutul, cu Dumnezeu.

Și fiecare om realizează această relație cu absolutul ori în raportul de cuplu, ori în raportul direct cu Dumnezeu, dar, în final, toți suntem chemați să realizăm acest raport cu Dumnezeu. Ce sunt îngerii?

Eu niciodată nu i-am văzut… Îngerii sunt cei care vestesc Cuvântul lui Dumnezeu… Sunt acele ființe, care stau aproape de Dumnezeu, care aparțin lumii cerești; cu alte cuvinte, noi vom avea o natură cerească. Acest adevăr este explicat în 1 Cor. Este exclusă dez-întruparea, deci nu vom fi denaturați degenerați, deformațici vom fi ridicați la un nivel mai înalt… în sensul că vom deveni creaturi spirituale, cerești, adică vom fi aproape de Dumnezeu. Se accentuează asemănarea cu Dumnezeu, care deja exista… vv.

Adică El îmi aparține, așa cum și eu îi aparțin Lui. Este apartenența reciprocă. Iar noi suntem definiți de relația noastră cu El. Orice om mereu este al vreunuia… Iar Dumnezeu mereu este al nostru, după cum noi suntem ai Săi.